Plastilina
de Vasili Sigarev
Traducerea: Izolda Vîrsta
Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti
DISTRIBUŢIA:
MAXIM - Alin Teglaş
LIOHA - Romulus Chiciuc
BUNICA LUI MAXIM - Elena Popa
LUDMILA IVANOVNA - Raluca Zamfirescu
DEZBRĂCATUL, SURUL - Andrei Vasluianu
CURSANTUL - Karl Baker
MIRELE - Ioan Coman
MIREASA - Otilia Pătraşcu
NATAŞA - Lorena Ciubotaru
DIMA - Dragoş Cîmpan
BUNICA LUI SPIRA - Lucia Ştefănescu
MAMA LUI SPIRA - Florica Dinicu
CURVA - Cristina Moldoveanu
VECINUL, TATĂL MIRESEI - Alexandru Pandele
DIRECTORUL ŞCOLII - Tudor Smoleanu
MAMA LUI LIOHA - Carmen Ciorcilă
SPIRA - George Angelescu
UN TIP - Sebastian
Regia: Radu Afrim
Scenografia: Ştefan Caragiu
Durată: 1h 50min (fără pauză)
A trecut ceva vreme de când am lucrat Plastilina şi regret că am uitat ce feeling-uri mă vizitau în timpurile repetiţiilor de la Ploieşti.
Rar îmi permit să văd spectacolul şi niciodată nu-i descopăr vreo scenă cu care să-mi fie ruşine. La alte show-uri ale mele, mă poţi vedea ieşind afară din sală, până când trece o anumită scenă prost construită sau prost jucată.
Ştiu, însă, că de data asta am construit o lume simplă în mijlocul căreia stă o masă de lemn vopsită în ulei ieftin, iar pe masă o “verzitură” de plastilină, un animal hilar şi ilogic ca o premoniţie a monstruosului ce va avaria lumea inocenţei.
Invidiez autorul pentru acest scenariu (foarte departe de structura “tipizată” a unei piese de tip burghez), pentru inspiraţia de a nu fi trecut numărul şi numele personajelor pe prima pagină, pentru emoţia motto-ului pe care noi l-am pus pe note de acordeon.
Radu Afrim
