Discipolii
de Visky András
Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca
DISTRIBUŢIA:
ANDREI - Salat Lehel
ALFEU - Dimény Áron
BARTOLOMEU - Orbán Attila
FILIP - Buzási András, Fogarasi Alpár
IACOB - Laczkó Vass Róbert
IOAN - Bogdán Zsolt
MATEI - Molnár Levente
PETRU - Galló Ernő
SIMON - Sinkó Ferenc
TADEU - Bíró József
TOMA - Hatházi András
Regia: Tompa Gábor
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Durată: 1h 30min
Relaţia dintre Om şi Dumnezeu este întotdeauna dramatică. Omul se află în căutarea unui sprijin superior şi, în clipele de certitudine, crede că l-a şi găsit. Dar urmează alte clipe, diferite, în care despărţirea existenţei de Dumnezeu nu pare necesară.
Dramatismul relaţiei Om – Dumnezeu constă în efemeritatea existenţei umane şi este, de fapt, un caz personal şi intim, neavând nimic de a face cu cei care pomenesc zilnic, din rutină, numele lui Dumnezeu.
Conform „dramaturgiei profeţilor”, în versiunea lui Visky András, strămoşii actorilor şi ai creatorilor de teatru erau profeţii înşişi. Ei aveau permisiunea lui Dumnezeu să se exprime în felul în care s-au exprimat, uneori provocând scandaluri prin manifestarea lor extremă. Ca, de altfel, şi actorii. Pe scenă, deci, nu există nici un tabu, orice se poate întâmpla - chiar şi cele mai oribile scene - tocmai ca să nu se întâmple în viaţă.
În „Discipoli”, Visky suprapune timpului biblic prezentul sau trecutul apropiat, ca pe nişte hieroglife aparţinând diferitelor culturi. Învăţătura cea mai importantă în din acest text este unitatea indestructibilă dintre Vechiul şi Noul Testament, în condiţiile repetabilităţii istoriei umane. Dacă nu există mântuire, credinţa devine un exerciţiu de rutină, iar oamenii atentează la viaţa semenilor.
Tompa Gábor
