Căutare
Marti, 13.11.2007
21:00 Teatrul Naţional "I.L. Caragiale", Sala Mare
Miercuri, 14.11.2007
19:00 Teatrul Naţional "I.L. Caragiale", Sala Mare
Camera Isabellei
de Jan Lauwers
după "Monologul mincinosului" de Anneke Bonnema
Traducerea în limba română: Ileana Littera
DISTRIBUŢIA:
Isabella - Viviane De Muynck
Anna - Anneke Bonnema
Arthur - Benoît Gob
Alexander - Hans Petter Dahl
Frank - Maarten Seghers
Prinţul deşertului - Julien Faure
Sora Joy - Taka Shamoto
Sora Bad - Tijen Lawton
Naratorul - Misha Downey
Regia şi decorul: Jan Lauwers
Muzica: Hans Petter Dahl, Maarten Seghers
Versurile: Jan Lauwers, Anneke Bonnema
Dans: Julien Faure, Misha Downey, Tijen Lawton, Louise Peterhoff Costume: Lemm&Barkey
Light design: Jan Lauwers, Ken Hioco
Sound Design: Dré Schneider
Supratitrare: Elke Janssens
Foto: Maarten Vanden Abeele
Co- producatori: Festival d’Avignon, Théâtre de la Ville (Paris), Théâtre Garonne (Toulouse), La Rose des Vents (Scène Nationale de Villeneuve d'Ascq), Brooklyn Academy of Music (New York), welt in basel theaterfestival.
Cu sprijinul autorităţilor flamande
Spectacol în limbile engleză şi franceză, supratitrat în limba română
Durată: 2h (fără pauză)
Smile and be gentle to the unknown
Viaţa Isabellei cuprinde aproape tot secolul 20: primul şi al doilea război mondial, Hiroshima, colonialismul, dezvoltarea artei moderne şi implică persoanje precum Joyce, Picasso şi Huelsenbeck, apoi zborurile pe lună, Ziggy Stardust al lui David Bowie, foametea din Africa şi Vlaams Blok, partidul de extremă dreapta de la Anvers.
Isabella este bătrână şi oarbă în momentul în care priveşte înapoi, la viaţa ei. Locuieşte la Paris, în camera ei, înconjurată de mii de obiecte exotice, aduse din Egiptul antic şi Africa neagră. Sunt obiecte în care a încremenit o lume – Africa – , s-a pietrificat, s-a depozitat, s-a “muzeificat” şi s-a fetişizat. Camera Isabellei conţine un secret. Este locul unei minciuni. Este locul unei minciuni care domină viaţa Isabellei. Jan Lauwers îşi creează spectacolele pe baza acestei minciuni repetate: minciuna imaginaţiei ca răspuns la minciuna realităţii, realizând în mod ultimativ că fericirea nu poate fi scrisă decât cu literele unei limbi moarte.
