Căutare
Duminica, 05.11.2006
18:00 Teatrul „Bulandra”, Sala Izvor
Luni, 06.11.2006
21:00 Teatrul „Bulandra”, Sala Izvor
Asteptându-l pe Godot
de Martin McDonagh
Traducerea: Vlad Massaci şi Cristi Juncu
Teatrul „Támasi Aron” din Sf. Gheorghe
DISTRIBUŢIA:
ESTRAGON - Pálffy Tibor
VLADIMIR - Váta Loránd
POZZO - Nemes Levente
LUCKY - Péter Hilda
BĂIATUL - Farkas György Nándor, Dobra Ferenc
Regia: Tompa Gábor
Scenografia: Both András
Durată: 2h 20min (cu pauză)
Personajele lui Samuel Beckett aşteaptă mântuirea cu o regularitate de ceasornic. Această precizie în a repeta jocurile de supravieţuire de zi cu zi constituie, de fapt, disperarea care semnifică forma supremă a speranţei. Cu toate acestea, Aşteptându-l pe Godot, nu poate fi considerată o piesă sumbră, întunecată. Dimpotrivă, ea este plină de umor, uneori negru, alteori gingaş, care ne face să înţelegem că, în viaţă, nu există soluţii uşoare, dar fiecare dintre noi trebuie să-şi ducă până la capăt propria experienţă.
Ceea ce mă fascinează de fiecare dată în Godot, pe lângă substratul biblic, care poate fi urmărit pe tot parcursul acestei capodopere, este structura muzicală a textului, care impune actorilor o interpretare de o precizie şi rigoare desăvârşite. Actorul care joacă un personaj beckettian trebuie să aibă curajul să „devină” nimeni, să coboare în profunzimile impersonalului, asemenea instrumentiştilor muzicali, ca să facă opera să sune în totalitatea ei. Această operă ne sugerează ideea că aşteptarea miracolului, a intervenţiei divine devine mai suportabilă în contextul solidarităţii umane şi al iubirii. (Tompa Gábor)
