class="">Danila Kozlovski: „Lopahin e un om marcat de experienţa sclaviei”

Teatrul Maly Drama - THEATRE DE L`EUROPE din Sankt Petersburg prezintă În FNT 2016 „Livada de vişini” de Cehov, regia Lev Dodin, cele două reprezentaţii urmând să aibă loc la 29 şi 30 octombrie, ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional din Bucureşti. Unul dintre protagoniştii spectacolului este minunatul actor Danila Kozlovski, care ne-a răspuns la următoarele Întrebări.

Maria Sârbu: „Livada de vişini” În care Îl interpretaţi pe Lopahin este un spectacol modern, dar Cehov a scris piesa la Începutul secolului al XX-lea. Cine e Lopahin al lui Danila Kozlovski? E proprietarul lumii noi? Ce distruge Lopahin: lumea veche sau amintirile lui dureroase din copilărie?

Danila Kozlovski: Lohapin, pentru mine, este În primul rând un om profund, marcat de experienţa sclaviei, care Încearcă cu disperare să se elibereze de tarele acesteia. În Încercarea de a construi o viaţă nouă, el distruge totul În jur. Şi crede cu tărie În justeţea acţiunilor sale, În proiectul de a construi case de vacanţă - simbol al lumii noi - pe terenul ocupat de bătrâna livadă de vişini. Putem face multe analogii Între ideile lui Lopahin şi cele ale oligarhilor din zilele noastre, căci ei, din dorinţa de a construi lumea secolului al XXI-lea, dărâmă adesea vechile valori ce ar trebui conservate cu maximă grijă.

Cum v-aţi apropiat de personaj?

Lev Dodin a avut mare Încredere În mine. Nu a fost nimic dictatorial În felul cum a regizat. M-a ajutat să Înţeleg monoloagele din actele I şi III - cei doi piloni ai personajului Lopahin. Am Înţeles imediat direcţia pe care Dodin a vrut să Îl conducă pe Lopahin. Am urmat indicaţiile regizorului şi personajul meu a Început să capete carne.

Ce Înseamnă pentru dumneavoastră lucrul cu Lev Dodin?

Înseamnă foarte mult. Lev Dodin este profesorul meu; am studiat timp de cinci ani cu el. E un mare regizor şi mă suprinde mereu. Ne cunoaştem de mult timp. Am 30 de ani, am petrecut alături de Dodin cei cinci ani de studii şi cei şapte ani de când sunt parte a companiei sale. Cu toate astea, fiecare repetiţie la orice spectacol nou mă uluieşte. Ideile briliante ale lui Lev Dodin au darul de a surprinde. Eu ştiu că Învâţ, cresc ca actor şi ca om la fiecare repetiţie cu Dodin. E fascinant să repeţi cu Dodin, dar e şi amuzant. Teribil de amuzant!

Aţi jucat „Livada de vişini” În Europa, În SUA. Publicul românesc este nerăbdător să vadă acest spectacol. Cum vă influenţează publicul, atunci când jucaţi În afara Rusiei? Aţi fost În România cu alte spectacole: ce credeţi despre publicul de aici?

Diferenţe sunt şi nu prea sunt. În general, la teatru merg oameni care au ceva special, oameni care se expun unei experienţe unice. Unele reacţii sunt diferite, dar de cele mai multe ori reacţiile la sensuri şi la sentimente Îi unesc pe ruşi, pe americani şi pe europeni. Îmi amintesc reprezentaţiile cu „Viaţă şi destin” / au fost memorabile pentru mine. Chiar şi spectatorii care se ridicau şi plecau indignaţi În mijlocul spectacolului (pentru că temele sunt destul de dificile, de iritante) nu erau indiferenţi. Şi cam toate reacţiile pe care le-am simţit atunci când am mai jucat În România au fost reacţii de admiraţie, foarte rar semne de nemulţumire, de indignare, ceea ce dovedeşte că publicul de aici se implică În vizionarea unui spectacol În profunzime, cu pasiune, cu o energie care Îi ajută pe actori să ducă reprezentaţia până la capăt. Abia aştept să jucăm „Livada de vişini” la Bucureşti. (Traducere: Ozana Oancea)

Foto: Viktor Vassiliev